Animale domestice prin Oradea interbelică.

Din anul 1930, Oradea avea un „Regulament pentru perceperea taxelor după câini”. Teritoriul oraşului a fost împărţit în trei ocoale în funcţie de care au fost stabilite şi taxele pentru animale. Se prevedea scutirea a două categorii de câini: prima îi privea pe cei destinaţi armatei, jandarmeriei şi poliţiei, iar a doua pe  câinele de curte obişnuit: „păzitor de casă, stârpitor de şobolani sau câine lup”. Dacă existau mai multe patrupede, se plătea o taxă progresivă, potrivit numărului de animale. Câinii deţinuţi de locuitorii zonei centrale erau consideraţi câini de lux şi erau impuşi cu taxa cea mai mare, 500 de lei anual. Deţinătorii trebuiau să fie atenţi să nu îi piardă şi să nu îi lase să moară. Câinii nesupravegheaţi intrau în atenţia unui grup de ecarisaj aflat sub controlul serviciului veterinar. Acest serviciu avea un adăpost în care se aflau până la 16 cuşti pentru „observaţia câinilor”. Probabil că animalele observate erau mai ales suspecte de turbare. În 1929 acest serviciu a prins un număr de 591 de câini „vagabunzi”.

Începând cu 1920, medicul veterinar primar al judeţului Bihor a fost Alexandru Haşaş. Din 1926 şi până în 1940, doctorul Haşaş a condus serviciul zootehnic şi sanitar veterinar al Primăriei Oradea subordonat direct primarului.  În atribuţiile serviciului zootehnic intra şi controlul salubrităţii si al igienei produselor alimentare de origine animală din pieţe şi din târgurile de vite. Doctorul Haşaş a introdus obligativitatea analizei sanitar-veterinare a laptelui, produselor lactate şi a cărnii comercializate în pieţe. În 1924 a înfiinţat un abator modern pentru porci cu un laborator dotat cu trichinoscop şi instalaţii frigorifice moderne.

Dr. Alexandru Haşaş

O problemă şi în acelaşi timp o sursă de venit a municipalităţii era păşunatul animalelor. Între proprietăţile oraşului se afla şi păşunea de lângă fântâna lui Bone, teren viran aflat în preajma cimitirului municipal. Proprietarii de vaci şi porci, spre exemplu, puteau să îşi înscrie anual animalele pentru păşunat începând cu 1 februarie. Problemele apăreau atunci când nu toţi deţinătorii de animale le înscriau la păşunat. Un aviz din 1931 dorea să curme obiceiul multor locuitori de a-şi lăsa porcii pe străzi.

„Se atrăge atenţiunea celor interesaţi că păşunatul porcilor pe terenurile publice, pieţe, străzi, parcele pentru locuri de case este oprit şi cei ce vor mai întreţine porci pe asemenea locuri vor fi pedepsiţi cu toată rigoarea.”

Acelaşi jurnal, Gazeta de Vest, reamintea şi în 1934 că odată cu conscrierea porcilor se vor achita şi taxele de „păşunat, păzit şi gonit” reamintind sancţiunile pentru „păşunatul între case”. Ce se întâmpla cu animalele pierdute?  „La 19 maiu 1928 s-a adus din pripas un viţel şi trei purcei şi s-au ţinut în grajdul târgului de animale”, preciza ziarul Tribuna. Se pare că politica Primăriei faţă de deţinătorii de animale sau creşterea gradului de urbanizare începuse să dea rezultate. Cauza principală trebuie să fi fost însă criza economicăcare a dus la scaderea ponderii animalelor mari. În 1931 s-a constatat că a crescut numărul de cornute, oi şi păsări, dar a scăzut cel al cailor şi porcilor. În acel an în Oradea se aflau 774 cai, 1126  vite, 150  oi, 647  porci, 18 măgari, 1 catâr, 38  capre, 489  iepuri, 9636  păsări şi 816 câini.

Între 1923 şi 1935, doctorul Haşaş a fost seful comisiei zootehnice al judeţului Bihor. Această comisie s-a ocupat de evaluarea potenţialului zootehnic al judeţului şi implementarea în Bihor a unei zootehnii moderne în special prin îmbunătăţirea raselor de animale.

O sursă de venit a crescătorilor de animale a fost târgul de export înfinţat în 1925 pe jumătatea dinspre linia ferată a târgului de vite aflat în zona Ioşia. Târgul avea loc în fiecare joi. Exportul de vite se realiza prin Sindicatul pentru organizarea exportului de animale şi carne proaspătă din Oradea. Nici crescătorii de animale mici n-au stat cu mâinile în sân şi în 1928 s-a înfinţat sindicatul „Cântătorul”, asociaţie profesională a crescătorilor de păsări domestice din Oradea şi judeţul Bihor. În noiembrie 1929 a fost organizată prima expoziţie-târg de păsări de curte şi animale mici din Oradea. La început, aceasta a fost organizată în grădina cinematografului Atlantic, iar apoi, în pavilionul de expoziţii al Camerei de comerţ şi industrie din Parcul Rhedey (actualul parc Bălcescu). Sindicatul achiziţiona gratuit ouă care erau împărţite solicitanţilor pentru a stimula creşterea păsărilor de rasă. Târgul s-a extins, co-interesând crescători din Arad, Timişoara, Lugoj, Cluj, Braşov şi din Sălaj. În sfârşit, din 1937, apărătorii „drepturilor” animalelor s-au organizat în cadrul Societăţii pentru protecţia animalelor din Oradea. Dar războiul se apropia şi serviciul zootehnic a făcut parte din comisia de rechiziţionare a cailor pentru armată.

Bibliografie

Corneliu Crăciun, Viaţa cotidiană în Oradea interbelică, Editura Primus, Oradea 2010

Lucia Cornea, Alexandru Haşaş(1891-1956). Schiţă biografică. Crisia,  XXXV, 2005, p. 261-277.