Capitale culturale europene

Acordarea titlului de capitală culturală europeană unui se face prin rotaţie între statele membre UE şi prin competeţia orașele candidate. În 2021 titlul este acordat României şi Greciei. Miza este o vizibilitate crescută ca destinaţie turistică şi nu în ultimul rând o sumă de la comisia Europeană pentru dezvoltarea infrastructurii.

În România şi-au depus candidatura Clujul, Timişoara, Iaşiul, Alba Iulia şi probabil Aradul. Aşadar, cele mai multe candidaturi vin din vestul ţării. În media a început imediat o campanie pe care noi am numi-o de branduire a oraşulor. Există și argumente de genul cel mai, cea mai, primul-prima din România, Europa sau Univers. Aici pare să se fi remarcat Timişoara şi Iaşiul. La Arad primarul Falcă a declarat că a găsit o dovadă a dimensiunii central europene a oraşului în … arhivele din Viena. Alba Iulia şi Clujul reprezintă oricum foste capitale ale Principatului Transilvaniei. Pentru multe municipalităţi faptul că îşi depun candidatura înseamnă că îşi pregătesc o strategie de destinaţie turistică şi culturală pe termen lung, ceea ce nu este deloc de neglijat. Alba Iulia, spre exemplu a făcut paşi importanţi în restaurarea cetăţii caroline, a unei părți din castrul roman al legiunii a XIII-a Gemina (deşi, uneori, nu cu cele mai bune rezultate), precum şi unor monumente medievale.

Procesul de selecţie se face în două etape. Mai întâi se face un concurs publicat de statul membru înainte cu 6 ani. Urmează selecţia finală făcută de către un juriu european compus din 10 membri. După acordarea titlului urmează trei vizite de monitorizare. Dacă rapoartele sunt bune se poate acorda şi un premiu de cca. 1,5 mil euro. Titlul se acordă pe baza unui program cultural cu dimensiune europeană creat în mod special pentru un an şi o strategie culturală pe termen lung.

Ca şi criterii de eligibiltate sunt luate în calcul strategiile pe termen lung elaborate de oraşe pe următoarele domenii: dezvoltare urbană, apoi culturală prin consolidarea sectorului cultural local, sprijinul tuturor partidelor, resursele, infrastructura, diversitatea, echilibrul între promovarea patrimoniului, a tradiţiilor și inovarea sau experimentul, valori europene comune şi strategiile de atragere a unui public european. Nu în ultimul rând sunt cotate implicarea populaţiei şi societăţii civile sau modalităţile de incluziune şi participare a grupurilor dezavantajate ori educaţia culturală.

Anul acesta cele două capitale culturale europene sunt Marsilia în Franţa şi Kosice în Slovacia. Distanţa de la Oradea la Kosice este de aproximativ 260 km. Festivităţile de deschidere ale manifestărilor culturale au început acum două săptamâni. Kasovia sau Kasa cum i se mai spunea este un burg medieval cu centrul străjuit de o biserică impunătoare. Restaurarea centrului vechi este de o calitate exemplară.

Spre exemplu, pentru paviment a fost folosită piatră asemănătoare cu cea utilizată la clădiri, dacă nu cumva din aceeaşi carieră. Pentru restaurare s-au făcut cercetări arheologice, iar rezultatele lor sunt expuse sub spațiul pietonal într-un mod spectaculos care exploatează tocmai ideea de subteran.

Oradea ar fi putut lua un bun exemplu pentru pietonalul de pe Republicii, cel din Kosice fiind terminat mai devreme, dar obiectivele administraţiei erau altele atunci. Ideea de restaurare a centrului istoric era considerată un moft. Nefiind întreţinute clădirile vor necesita reparaţii capitale cu costuri pe măsură.  În plus, să o spunem pe şleau, nu prea există un plan bine sedimentat între cei care se par să decidă în problemele de urbanism şi specialişti. Să nu mai aducem vorba despre clădirile din centru care au luat câte o plasă. Deunăzi, chiar la Galeria de Artă de pe Republicii, într-o expoziţie de proiecte de arhitectură, Lotus Oradea şi un restaurant ce ar urma să fie amplasat pe malul Crişului, în parcul Brătianu, erau declarate nici mai mult nici mai putin decât exemple europene de bune practici în arhitectură. Cel puţin aceasta era tema expoziţiei. La construcţia Lotus Oradea au fost distruse fară nici un motiv două clădiri de patrimoniu industrial aparţinând fostei fabrici de bere. Să ridici un restaurant într-un parc nu pare cea mai buna idee. Aşa se face că oraşul Kosice este capitală culturală europeană. Să mai spunem că Oradea şi Kosice erau şi sunt în strânse relaţii, începând din evul mediu şi până în zilele noastre. Primarul oraşului slovac a fost cel puţin o dată la Oradea.

Am fi nedrepţi să spunem că Oradea nu face nimic în a forja o identitate culturală. Exemple pot fi cetatea şi proiectul de amenajare a pieţelor centrale, Festivalul de Teatru Scurt, Toamna Orădeană sau Gala traficantului de Cultură, numai că oraşul şi-a regăsit vocaţia târziu în comparaţie cu altele şi nu a prea primit fonduri de la nivel naţional. Aşa se face că Sibiul, spre exemplu, a primit fonduri masive, atât pentru restaurarea zonei istorice, cât şi pentru centura ocolitoare, situaţie la care Oradea poate doar visa. Sarcina creării unei identăţi culturale nu este numai apanajul administraţiei locale. Există mai multe universităţi, instituţii culturale, dar şi fundaţii şi asociaţii culturale.

Zilele Cetatii Oradea 2011

Foto Kosice-OradeaMea