Câteva argumente în favoarea salvării de la demolare a Morii “Emilia”

” Documentele de arhivă, ziarele din epocă şi nu în ultimul rând, mărturiile orale ale unor oameni ai locului, cu adânc spirit civic, relevă faptul că dinamismul vieţii economice orădene de-a lungul timpului, s-a datorat în mare măsură unei pături sociale de investitori locali, persoane înstărite, cu influenţă, angrenate în conducerea destinelor urbei. Aceştia au participat activ (în număr constant, de circa 62 de persoane) la dezvoltarea economico-socială, financiară, arhitectonică şi culturală a oraşului, prin investirea unor sume importante de bani şi prin impozitele pe venit substanţiale plătite de pe urma afacerilor. Numele lor a fost publicat cu periodicitate şi elogios în presa epocii, la fel ca şi cuantumul impozitelor achitate către vistieria oraşului, aşa cum indică, spre exemplu Evidenţa Biroului de impozite orăşenesc, publicată în ziarul Tiszántúl, din 30 august 1913. Dintre cele 110 persoane nominalizate de respectiva statistică, se remarcă, printre alţii: Lajos Weinberger, proprietarul Morii cu aburi „Emilia” (mărimea obligației: 6236,96 coroane); Adolf Moskovits, patronul Societăţii pe acţiuni pentru industrie şi agricultură” Adria” (5971,79 coroane); Károly Andrényi, deţinător de Antrepozit de fierărie (5926 coroane); Emil Weiszlovits, posesorul Hotelului „Parc” (5143,68 coroane); Károly Ignác Deutsch, comerciant de sticlărie şi porţelanuri (3101,11 coroane); Izsó Rosenberg, fabricant de materiale de construcţii (2723,89 coroane); Vilmos Rendes, arhitect (2449,62 coroane); József Popper junior, proprietar de băcănie şi depozit angro de mirodenii, delicatese, vinuri, citrice şi ape minerale (2434,14 coroane) și Mór Aufricht, anterior proprietar al Morii cu aburi „Emilia” (950,87 coroane).

Majoritatea investitorilor locali erau de confesiune israelită, urmaţi fiind de cei de etnie maghiară şi în mai mică măsură, de cei proveniţi din familii româneşti. Cu toţii au fost buni exploratori ai vieţii comerciale din epocă, ştiind să dezvolte, pe plan local, ramurile care lipseau pe piaţă. Chiar dacă unii au venit de pe alte meleaguri şi s-au stabilit la Oradea, au devenit în scurt timp fii ai oraşului, pe care l-au slujit cu abnegaţie, participând la prosperitatea sa. Au ştiut să-şi dezvolte propriile afaceri şi să-şi apere propriile interese, fără a prejudicia interesele comunităţii. S-au implicat şi în alte domenii ale existenţei urbei: cel confesional, cel intelectual şi nu în ultimul rând, în cel caritabil – prin intermediul fundațiilor înființate cu acest scop. Au participat activ şi la viaţa sportivă a oraşului, care se configura tocmai în acea perioadă. Au fost, de asemenea, servitori fideli ai regimurilor politice, chiar dacă acestea veneau, din când în când, în contradicţie cu propriile lor convingeri.
Prin urmare, este vital să cunoaştem, dar mai ales să cinstim, creaţiile, activităţile şi memoria tuturor generaţiilor de bancheri, întreprinzători: comercianţi, industriaşi şi prestatori de servicii; ingineri, arhitecţi, angajaţi, muncitori şi meseriaşi, care au contribuit la dezvoltarea vieţii economice, culturale şi sportive, la ridicarea standardelor de viaţă din oraşul Oradea, caracterizat prin multietnism, multiconfesionalism şi multiculturalism, numit de publicistul şi poetul maghiar Ady Endre: Micul Paris de pe malurile pârâului Peţa.
Fie şi în baza argumentelor expuse, ar fi de dorit prezervarea, conservarea imediată şi redefinirea statutului ansamblului arhitectural Moara cu valţuri ”Emilia”.”

Ronald Hochhauser

Data de 18 aprilie marchează Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor. Evenimentul are ca scop conştientizarea valorii patrimoniului la nivel mondial şi încurajează acţiunile de protejare si conservarea acestuia. Aflată deja la a 40-a aniversare, ziua internaţională a monumentelor şi siturilor are ca temă anul acesta rolul comunităţii locale în prezervarea patrimoniului.