Căsătoria şi societatea. Ceva despre istorie și antopologie în a doua jumătate a secolului XIX.

Un fenomen tipic spaţiului european în secolul al XIX-lea este accentuarea tendinţei oamenilor de a alege un partener potrivit pentru mariaj, fapt pus pe seama creşterii proporţiei căsătoriilor având la bază dragostea romantică dintre soţi. După Traian Rotariu, dragostea romantică nu ar fi foarte veche în istoria umanităţii. Potrivit sociologului clujean, nevoia de afecţiune dintre soţi ar fi apărut mai întâi în rândul micii burghezii, după care s-a răspândit în păturile mai largi ale populaţiei conducând la apropierea vârstelor celor care se hotărau să facă pasul. Factorul determinant este cel social în care indivizii fac parte din aceeaşi categorie socială. După acelaşi autor, citând alţi comentatori, diferenţa de vârstă dintre soţi ar putea fi privită ca un „indicator de moralitate”, în sensul că, acolo unde este prea mare, acest fapt reprezintă o probă de „decădere morală”. Totuşi, în epocă, exista o diferenţă destul de mare, cel puţin în mediul urban, aşa cum ne descriu publicaţiile epocii.

În societăţile occidentale premoderne, existau frecvente cazuri de femei vârstnice căsătorite cu bărbaţi mai tineri. Un astfel de comportament a fost interpretat, pe bună dreptate, ca unul cu un rol minor al atracţiei fizice în alegerea partenerului, iar pe de altă parte, existau avantaje în alegerea unei femei mai în vârstă.
În căutarea unei poziționări optime în perioada de schimbări ale metalităților din a doua jumătate a secolului al XIX lea revista ”Familia” publica articole precum ”Cum se însoară francezul. Scenă din biroul de căsătorie”, ”Cum se însoară englezul” (1875),”Cartea dragostei din anul 1873” (1896). ”Căsătoria după timpuri, climate şi după moravurile diferitelor popoare” sau ”Consideraţiuni diverse despre căsătorie” de Nina Botta-Monasterian (1883).

În 1894, proiectul de lege a căsătoriei civile reflectat de revistă ”frământă mult spiritele din țeră. În Oradea-Mare încă s-au ținut adunări pro și contra”. Atunci când s-a discutat ”în adunarea municipală a orașului; cu asta ocasiune dl Nicolae Diamandi a ținut un discurs în care a combătut proectul ca creștin și ca român”. Proiectul  a fost votat de majoritatea celor prezenți. Românii erau, în general împotriva căsătoriei civile, temându-se că prin casătoriile mixte ar putea fi deznaționalizați. În revista ”Transilvania”apărea un articol categoric împotriva legalizării căsătoriei civile ”ca aparițiuni îndreptate împotriva vieței spirituale (a naționalităților) și în specialu contra culturei lor”.

Istorici şi sociologi au încercat să clasifice factorii care au dus la creşterea sau scăderea numărului de căsătorii în perioadele despre care există date statistice. Din recensămintele din Ungaria rezultă că epidemia de holeră din 1872-1873 nu a influenţat, aparent, rata căsătoriilor. Dimpotrivă,  numărul de căsătorii este printre cel mai ridicat din acel deceniu. Potrivit istoricului francez Emmanuel Le Roy Ladurie, cercetător al meteorologiei istorice, recoltele proaste și creșterea prețului cerealelor în preajma revoluției franceze nu au influențat deloc declașarea acesteia. Importanța procesului social declanșat în revoluție, incertitudinea adusă de schimbarea de regim a avut un impact psihologic major cu o scădere a casătoriilor cu 10.000 în 1788 sau 24.000 în 1789.

O scădere importantă a numărului de căsătorii se evidenţiază în anii 1877-1878, explicabilă prin consecinţele psihologice ale războiul de independenţă al României în Transilvania care nu a participat efectiv la eveniment. Ceva semnificativ, o stare de neliniște socială a avut un impact mai important chiar decât lipsa hranei sau molimele. Fenomenul, destul de puțin cercetat, arată o adevărată teroare a omului în fața istoriei și faptul extrem de clar că acesta este în primul rând un animal social. Continuând pe firul Ariadnei, căsătoria era, probabil, cel mai important eveniment social din viața unui om. Din acest punct de vedere asigurările pe care și le caută au întotdeauna implicații sociale foarte importante. Adevărate fenomene ale artelor spectacolului au loc în fiecare weekend și în zilele noastre, dar cu toată etaparea unei bogății reale sau imaginare,  pentru o zi și pentru toată viața prin fotografii, explicația asigurării materiale a noii familii arată cât de mult încearcă omul să își tempereze angoasa socială în acest pariu cu viitorul. Descoperirea iubirii în drumul către căsătorie este unul dintre cele mai semnificative fenomene de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la fel de special ca apariția concepției că Dumnezeu este iubire și nu un contabil al păcatului. Revenind la un palier ceva mai lumesc, proiecția casătoriei putea lua forme hilare,precum cele legate de ritualul prenupțial, așa cum sugerează anunțurile matrimoniale după apariția mass-mediei.

Bibliografie:
Familia, nr. 5,1894.
Georgiana Izabela Coroianu, Multiple perpective asupra casătoriilor mixte, https://www.ccja.ro /…/040_Georgiana_Izabela_Coroian_Multiple_perspective_asupra…
Emmanuel Le Roy Ladurie, Revoluție, meteorologie, subzistențe, în Cartea neagră a revoluției franceze, Cluj-Napoca, 2010, p. 327-339.
T. Rotariu, Demografia şi sociologia populaţiei. Structuri și procese demografice, Iași,2003, p. 223-224.