O poezie de Ziua lui Mihai Eminescu.

Pentru că azi este ziua în care s-a născut Domnul Eminescu, poate nu întâmplător o Duminică, vă invităm să citim şi noi o poezie scrisă la 1 februarie 1879.

O rămâi.

O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminti;

Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taina
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin padurea,
Bolţi asupra-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astazi chiar de m-aş întoarce
A-ntelege n-o mai pot…
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?