Vechea moară Rollinger

Moara de apă din Seleuș se regăsește în vechile fotografii orădene încă de la finalul secolului al XIX-lea când funcționa cu o instalație construită exclusiv din lemn. În 1911, moara este cumpărată de Vilmos Rollinger senior. Acesta, de profesie mecanic, se ocupa personal de buna funcționare a utilajelor, controlul calității cerealelor măcinate și de modernizarea morii. În 1920 roata din lemn a morii este cuplată la un motor cu gaz, folosit ca sursă alternativă de energie, moara continuând să se bazeze pe apa Peței ca sursă principală. Moara avea în dotare trei perechi de pietre și trei valțuri care măcinau zilnic 4, 5 tone de cereale pentru producerea a trei tipuri de făină.

Sursa foto, colecția Rollinger Gy.

În 1938 roata de lemn a morii a fost înlocuită cu una de inox și capacitatea de măcinare a devenit de 8 tone pe oră. Făina produsă aici era de 9 categorii. Tot în această perioadă, proprietarul morii, împreună cu unul din proprietarii fabricii de bere, Oszkar Haggenmacher, observa că orzul folosit la producerea berii orădene se prăjește mai ușor dacă acesta era în prealabil măcinat de pietrele morii. Astfel “prelucrat”, orzul oferea și un gust deosebit berii. Procedeul “special” a fost folosit până în anii ’40. Mărcile orădene interbelice de bere Dreher-Hanggenmacher, Bak , Dacia, Herkules, Szent Laszlo au folosit, posibil, orz prelucrat la moara Rollinger.

Sursa foto

 Din anul 1948 moara a fost naționalizată.

La Moara din Seleuș se face făină și acum. Aveți de ales între  3 sortimente.

Sursa pentru informațiile istorice:

Ronald Hochhauser–Contribuţie la o istorie a industriei de fabrică la Oradea în perioda 1848-1948, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2011