De 11 ani publicul românesc se bucură de o noapte în care muzeele din toată țara își deschid porțile cu evenimente și expoziții speciale pentru a celebra alături de alte mii de instituții similare din Europa Noaptea Muzeelor. De multă vreme nu mai este doar o sărbătoare a muzeelor ci și a partenerilor care, an de an, se alătură acestui eveniment ce animă orașul – instituții și organizații culturale, galerii de artă, studiouri de creație, ONG-uri istețe, bienale de artă, spații alternative, etc. Este practic o sărbătoare a industriilor culturale și creative deoarece muzeele sunt acum parte din ele. Mai mult decât atât, acest brand cultural a generat în spațiul românesc alte astfel de evenimente construite după același tipic: Noaptea Galeriilor, Noaptea Institutelor Culturale, Noaptea Birourilor de Arhitectură, Noaptea Caselor deschise, etc.
La Oradea evenimentul va fi marcat prin vernisajul, la ora 11.30 a expozitiei ” Haina il face pe om. Sase secole de istorie vestimentara”, la Palatul Baroc. Noaptea europeana a muzeelor la Oradea se va desfasura sub genericul “Muzeele din Oradea impreuna!”. Oradenii vor putea realiza, incepand cu ora 19 si pana la ora 01 din noapte, un circuit al tuturor muzeelor oradene, sediul de la Palatul Baroc, Muzeul Aurel Lazar si Muzeul Ady Endre, inclusiv muzeele Episcopiei Ortodoxe, Episcopiei Romano-Catolice, Episcopiei Reformate, Episcopiei Greco-Catolice si celei reformate. La acestea se adauga Muzeul Militar.
Ediția din anul 2015 va fi una cu totul specială pentru că va fi marcată de un protest pe care Rețeaua Națională a Muzeelor din România l-a propus tuturor muzeelor din țară, membre sau încă neafiliate la organizație. Nu este însă un protest obișnuit, ci unul subtil și inedit, consecință a unui fenomen dramatic care a dinamitat comunitatea muzeală și patrimoniul său cultural. Despre ce este vorba? În ultimii 10 ani, peste 120 de sedii unde funcționează muzee de tot felul și zeci de mii de piese din colecțiile mai multor astfel de muzee sunt gata retrocedate sau aflate în curs de retrocedare. Pentru toate acestea nu sunt identificate încă soluții alternative de funcționare, situație unică în Europa și poate chiar în lume. Muzeele nu mai înseamnă nimic pentru că ele nu au fost considerate niciodată cu adevărat importante, utile societății, vectori de dezvoltare comunitară, o investiție sigură. Dar ele pot fi toate acestea dacă sunt ajutate.