Impropriu spus dispărută, pentru că piaţa despre care vorbim încă mai există însă a căpătat alt nume, Piaţa Regele Ferdinand, şi este “populată” de alte clădiri.
Piaţa Bémer a fost un loc foarte disputat în anii de dinaintea construcţiei Teatrului datorită dificultăţii exproprierii terenului în vederea noii construcţii. Din documentele rămase, ştim că aici aveau proprietăţi orădenii: Safrad, Toth Ferencz, Mayr Sándor şi Weiszlovits Adolf (proprietarul Hotelului Parc). Ultimii doi nu au fost de acord cu vânzarea clădirilor către stat, determinând consiliul local să exproprieze forţat terenurile în 1893.
Piaţa Bémer în jurul anilor 1880. În fundal turnul bisericii Sf. Ana (Mănăstirea ursulinelor). click pe imagine pentru dimensiunea reală
Demolarea Casei Safrad, clădirea din imaginea de mai jos, a început la 10 iulie 1899, după care au urmat toate celelalte clădiri, la 21 iulie punându-se piatra de temelie pentru construcţia teatrului. Materialele rămase în urma demolării au fost folosite de Rimanóczy Kálmán pentru ridicarea actualei clădiri a Bazarului, conform promisiunii/ofertă pe care o făcuse oficialităţilor înainte de contractarea construcţiei clădirii teatrului.
În partea dreaptă a pieţei, după 1900, vechile clădiri vor ceda locul Hotelui Pannonia (azi Hotel Transilvania) şi Palatului Sztarill (azi hotel Astoria).
De-a lungul timpului, Piaţa Bemer şi-a schimbat de mai multe ori numele, după cum urmează:
1918-1940- Piaţa Regina Maria
1940-1944, Bemer Ter şi Horty Miklos Ter
1944-1989, Piaţa Stalin, Piaţa Republicii