Aceasta este o poveste care merge bine cu mâncare sărată.
Povestea începe in anul 1717, în apropierea cetăţii din Oradea, unde, in locul numit “fierbătorie de bere” se producea, sub patronajul comunitatii orasului si a Capitlului romano-catolic celebrul lichid blond-brun. Pe la 1727, pe malul stâng al pârâului Peţa, în Seleuş, exista o a doua fierbătorie de bere orădeana denumita Braxa Dominalis care producea bere blondă şi neagră. Pe acest loc sau în vecinatatea lui va aparea mai tarziu o fabrica de bere. Nu stim ce fel de bere au băut oradenii in urmatorii 100 de ani, cert este că producţia locală a durat puţin iar fabrica a intrat în faliment in perioada anului 1875-1895.
In 1896 are loc reorganizarea fabricii aceasta căpătând denumirea de Fabrica de Bere, cu aburi, Oradea-Seleus “Lowy Ignaz” si scoţând pe piata, timp de patru ani, bere Szent Laszlo (Sfantul Ladislau) si Marcziusi (Bere de Martie). In aceasta perioada se deschide si o berarie moderna, cu “culina escelenta si serviciu promt” situata in casa Jiga (pe Str. Nicolae Jiga).
Dupa 1900 fabrica de bere se numea “Hungaria” şi avea o productie de bere care în anul 1912 ajungea la 18500 hectolitri, de 10 ori mai mult decat la 1900. Berea produsa în aceasta perioadă purta a numele de “Goliath”. Pe parcursul următorului deceniu fabrica isi schimba de mai multe ori proprietarii iar in 1922 devine societate pe actiuni si capătă denumirea de Fabrica de Bere Dreher-Haggenmacher S.A.. Ea il are în consiliul de administratie si pe Aurel Lazar. In 1923 firma ia in chirie si fabrica de bere Nopcsa din Aradul Nou care devine subunitate a fabricii de la Oradea, aici fabricandu-se malţul. Fabrica producea bere blondă şi neagră în sticlă precum şi bere cu concentratie slabă de alcool. Principalele sortimente erau Berea de Martie şi berea Salvator producţia urmând să se diversifice în urmatorii ani. Mărcile produse la Oradea ajung si pe piata din capitala in jurul anului 1923, concurând puternic sortimentele autohtone Luther si Bragadiru.
Mărcile orădene interbelice erau Dreher-Hanggenmacher, Bak (Ţapul-bere suprasaturată cu malţ si valoare nutritivă ridicată), Dacia, Herkules, berea blondă specială Szent Laszlo, Tur(Soimul peregrin), Komlo Gyongye (Perla hameiului) si Gazda. In 1943, fabrica de bere edita pentru clienţii săi şi un calendar de buzunar. Aceasta cuprindea tot ce trebuia să stie un cetatean respectabil: mersul trenurilor spre şi dinspre Budapesta, un tabel caloric, indicaţii privind modul de calculare al dobânzilor bancare, indicatoare de circulatie rutieră, un tabel cu marile orase ale lumii precum si cu sistemul monetar international şi unitatile de masură. Miniagenda continea informatii despre berea produsa de fabrică, valorile nutritionale si temperatura de pastrate a berii in pivnite precum si numeroase reclame care lăudau calitatea inegalabilă a berii de la Oradea.
Sloganurile publicitare scoteau in evidenţă proprietatile nutritive ale berii, dovedite de specialistii berlinezi Dr. Solomon si Dr. K. von Noorden: ”Berea Dreher-Hanggenmacher- pâine fluidă!”, “Berea Dreher-Hanggenmacher este hrănitoare şi dătătoare de energie!”, “Sortimentele de bere Dreher-Hanggenmacher conţin cele mai multe vitamine” şi nu in ultimul rând, mesajul cel mai convingator: “Consumul sistematic de bere asigură viaţă lungă!”. Dacă spun cercetatorii germani….
Fabrica de Bere Dreher-Haggenmacher a fost nationalizată in 1948 si a mai functionat incă 52 de ani. In 1955 fabrica trece de la combustibil solid (carbune) la pacură. In 1972 se uneşte cu Fabrica de Spirt si Drojdie devenind Interprinderea de Bere Spirt si Drojdie Oradea. Sortimentele produse in aceasta perioada sunt : Berea hipoglucidica, Bihor, Sport, Felix, Stăncuţa, Carpati si Bucegi.
Dupa 1989 economia de piata impune schimbarea denumirii marcilor. Apar berile Crisana Premium, Iadolina, Clasic, Crisana Favorit, Crisana bere bruna speciala.
În urma licitatiei organizate la 25 martie 1999, Fondul Proprietatii de Stat îşi vinde partea sa din actiuni reprezentând un procent de 39% societăţii Evro Impex Oradea SRL (actionara a firmei Romexa Oradea SA) pentru o suma de 4 miliarde de lei. Firma Romexa SA a ramas in memoria colectiva ca patroana a productiei de oua cu surprize Kinder. În urma licitatiei, noii proprietari se angajau să păstreze încă 3 ani obiectul de activitate al fabricii şi să il diversifice prin producerea de produse din ciocolată. Nu ştiu dacă berea merge cu ciocolata, se pare ca in cazul acesta nu. Suntem la inceputul anului 2000 când fabrica de bere intra in pierdere (aici e o poveste lunga, o spunem altă dată) pentru depăşirea acesteia fiind necesară o investitie calculată la 30 miliarde lei. Prin urmare, proprietarul decide demolarea ei şi dezafectarea terenului în vederea construcţiei unui centru comercial si al unuia de agreement.
Ne apropiem de sfarsitul povestii…. În data de 1 februarie 2001, la orele 15 si 11 minute fix, a inceput actiunea de demolare a fabricii- toate corpurile de clădire (majoritatea datând din perioada interbelică), toate utilajele, tot. Demolarea s-a realizat prin metode clasice (implozie) şi s-a desfaşurat fără evenimente. La urma urmei, cladirile nu vorbesc. Pe terenul fostei Braxa Dominalis se construieste primul mall din oras- Lotus. Investiţia financiară necesara construcţiei ajunge la 150 milioane dolari.
Epilog.
Fierbătoria de bere de la Oradea a rezistat, de-a lungul timpului, unor numeroase schimbări de proprietari, recesiuni economice, faliment, decizii manageriale gresite, datorii, două războaie mondiale, vremii (in 1945 un viscol puternic distruge cosul de eliminare a gazelor rezultate în urma arderii combustibilului), perioadei comuniste şi celei de tranzitie. A produs numeroase sortimente de bere, unele cu nume de personaje celebre. Berea ei a fost considerata mai tot timpul, un element nutritiv esenţial:), a fost degustată de oradeni de vază şi a însotit mai toate ieşirile la “iarbă verde” ale locuitorilor acestui oras. Combinaţia care se pare ca i-a fost, în mod surprinzator, fatală, a fost ciocolata.
Bibliografie
Ronald Hochhauser – Contributie la o istorie a industriei de fabrica la Oradea in perioada 1848-1948. Editura Muzeului Tarii Crisurilor, 2010
Ronald Hochhauser- Obiective industriale bihorene de odinioara. Fabrica de bere Oradea-Seleus. In Crisia, 2001, Nr. 31.
Îmi plac mult articolele tale. Sunt bine documentate și destul de informative încât să mențină interesul. Keep it on. La cel de față mi-au trezit amintiri ultimele trei imagini cu etichetele sticlelor de bere. le țin minte din copilărie, de pe vremurile când doar în Felix mai găseai așa ceva, pe rafturile din hotelurilori; de sărbători.
Multumim pentru aprecieri!
Multumiri, Mirela, pentru ca ai readus in atentia patriotilor locali oradeni munca de cercetare a lui Ronald Hochhauser.