Restaurarea unor clădiri din Cetatea Oradea începe să aibă rezultate vizibile. A fost începută aripa de vest a palatului princiar.
Arhitecţii E.Pafka şi T.Emodi au optat pentru refacerea ancadramentelor după câteva ferestre unde acestea s-au păstrat. Tencuiala aplicată este sugerată de câteva locuri în care este posibil să se fi păstrat urme din cea originală.
Castelul interior avea forma pentagonală şi a fost ridicat intre 1618-1650 în stil renascentist. Intrările boltite datează din secolul XVIII. Arhitect: Giacomo Resti. Comanditar: Gabriel Bethlen.
Corpurile K si L, cazemata şi cazarma ofiţerilor au fost construite între 1775-1776 pentru a găzdui garnizoana austriacă. Arhitect: Lodovico Marini. Potrivit proiectului aici vor fi amplasate cafenele, restaurante, în general alimentaţia publică şi magazine.
În Bastionul Ciunt a fost finalizat teatrul de vară. Arheologii au încercat să degreveze de sarcină arheologică această zonă în două etape. Mai întâi la decopertarea stratului vegetal de pe bastion a fost descoperită o cantitate impresionantă de ghiulele din fier pentru tunuri având diferite dimensiuni.
Cum era de aşteptat, după excavarea a aproximativ 6 metri de umpluturi succesive din pietriş (umplutura bastionului) au apărut şi clădirile de dinaintea construirii cetăţii bastionare. Constructorii au avut două noi probleme. Mai întâi a trebuit consolidată structura bastionului care risca să se prăbuşească datorită excavaţiilor pentru scenă. Arheologii şi arhitecţii la rândul lor, le-au cerut conservarea in situ a vestigiilor descoperite. Ceea ce se păstrează este o intrare la o clădire din secolele XV-XVI. În acelaşi areal au apărut urme ale unui atelier monetar medieval în care se folosea procedeul decupării unei foi de tablă din bronz urmat apoi de ştanţarea propriu zisă. Ultima fază ca adâncime, dar cea mai timpurie cronologic a relevat mai multe cuptoare din perioada arpadiană (aici secolele XI-XIII). Tot ce s-a găsit sub umplutura bastionului se afla în afara cetăţii cu formă circulară şi zidul din piatră, demolat la construirea cetăţii bastionare.
Poarta de Est a fost construită de austrieci. Iniţial, Cetatea avea o singură intrare.
Biserica cetăţii a fost ridicată pentru garnizoană şi pentru prizonierii francezi capturaţi în timpul războaielor napoleoniene. Se presupune că, la origine, clădirea ar fi fost o geamie turcească, însă pentru aceasta nu există dovezi.
O pipă din ardezie a fost găsită deasupra Bastionului de Est al Cetăţii. Putem să ne imaginăm că a fost pierdută de o santinelă a bastionului, ce-şi omora timpul, cândva în secolul XIX.
La poartă ne astepta o balistă? Nu, doar scripetele constructorului şi câinele de pază al cetăţii.
Şi încă un câine de pază al cetăţii…
Dinspre Centrul Civic, Cetatea s-a ascuns după gard.