Evenimentele care au urmat imediat după 1 decembrie 1918 aduceau pentru Oradea o deplasarea spre stânga a vieţii politice şi venirea la putere a comuniştilor orădeni. În februarie 1919 aceştia formează o organizaţie distinctă cu un ziar propriu, “Gazeta Roşie de Oradea Mare”.
În martie, demisia guvernului ungar a permis proclamarea Republicii Ungare a Sfaturilor şi introducerea dictaturii proletariatului, sub conducerea lui Kun Bela care era orădean. Oraşul Oradea, aflat încă sub administraţie ungară, era condus de un „directoriu”.
Una dintre cele mai importante măsuri luate de conducerea comunistă la Oradea a fost constituirea „ armatei roşii”, la 27 martie. A fost infiinţată şi Comisia poporului pentru socializare care a inchis toate pravăliile cu excepţia celor alimentare, a farmaciilor şi a drogheriilor. A fost instaurată rapid cenzura presei şi au fost sechestrate interprinderile şi rezervele de lemn şi cărbune. Reprezentanţii intelectualităţii româneşti din Oradea (Roman Ciorogariu, Nerva Traian Cosma, Savu Marta) au fost „ internaţi” la domiciliu având restricţie să părăsească oraşul. Oradeal a devenit peste noapte „roşie”, fiind impodobită cu steaguri purpurii şi afişe proletare. Muncitorilor li s-a ridicat raţia de pâine la 300 gr. pe zi , comparativ cu celelate categorii sociale care au suportat o scădere a acesteia până la 160 gr.pe zi. Consumul de carne a fost limitat iar vopsirea ouălor de Paşti, interzisă. „La Marseillaise” devine singurul imn oficial acceptat, fiind cântat cu patos cu ocazia oricărui eveniment. Pe frontispiciul Primariei era marcat dictonul : “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”
În aprilie 1919, apropierea trupelor româneşti de Oradea crează presiuni care duc la formarea „ brigăzii roşii”, o poliţie militară cu scopul de anulare a posibilielor acţiunilor „contrarevoluţionare”. În data de 16 aprilie, trupele armatei române pornesc ofensiva la Ciucea. Administraţia ungară decide retragerea trupelor maghiare şi utilizarea doar a „armatei roşii” pentru apărarea oraşului, prin constituirea unei linii de tranşee între Oradea şi Oşorhei.
19-20 aprilie 1918.
Înaintarea inevitabilă a armatei române îi încurajează românilor aflaţi până atunci în detenţie, Roman Ciorogariu şi Iustin Ardeleanu să incerce să să preia comanda
Aceştia îşi stabilesc statul major la Hotel Parc, în timp ce „roşii” îşi mută sediul în cazarma honvezilor de pe actuala Armatei Române. În dimineaţa zilei de 19 aprilie, Oradea este martora câtorva bătălii de stradă între cele două partide care se incheie cu victoria „ albilor” care preiau controlul militar asupra oraşului, securizând zona de vest şi solicitând oficial armatei române, intrarea în oraş dinspre Tileagd.
În 20 aprilie, oficialii orădeni îi întâmpină pe generalul Trăian Moşoiu şi reprezentanţii armatei române la Uzina de Apă de pe Str. Clujului. La orele 14, în ovaţiile locuitorilor oraşului, Trăian Moşoiu însoţit de generalii şi ofiţerii săi intră în clădirea Primăriei şi preia oficial conducerea urbei.
Intrarea armatei române în Oradea la 20 aprilie 1919 a concis marcat încheierea perioadei „ comuniste” şi debutul administraţiei româneşti în oraş, situaţie care va dura până în 1940.
Oradea va redeveni „ roşie”, însă de data aceasta sub administraţie românească şi pentru o perioadă mult mai lungă de timp, după 1945.
Sursa pentru datele istorice-Borcea, Istoria orasului Oradea, Editura Arca, 2007
![Legătura lui Mihai Viteazul cu Oradea, deși poate părea, la prima vedere, mai puțin importantă pentru epopeea marelui domn, este probată de câteva fapte istorice. Ea poate fi înscrisă în […]](https://www.oradeamea.com/wp-content/uploads/2019/09/mihai-36x36.jpg "Mihai Viteazul și Oradea"){kind=small}
![În vara anului 1873 Ioan Slavici s-a mutat la Oradea. Acest episod orădean va însemna mult pentru cel care va deveni unul dintre scriitorii clasici ai literaturii române, cunoscut, mai […]](https://www.oradeamea.com/wp-content/uploads/2019/07/Miron-Romanul-sursa-Catedralaveche.ro_-36x36.jpg "Ioan Slavici la Oradea"){kind=small}
Ar mai merita mentionat faptul ca initial, bolsevicii si-au stabilit sediul in Palatul Episcopal Greco-Catolic, devastand si batjocorind insemnele a aproape 200 de ani de istorie a primei cladiri oficiale a românilor din Oradea (cum de altfel grupari huliganice sovine o mai facusera in 1892, in vechiul Palat).
Cu toate astea, istoria nationala avea sa isi ia revansa: pe data de 23 mai 1919 in acest palat aveau sa fie gazduiti MS Ferdinand I si Regina Maria, in vizita la Oradea.
În primul rând Kun Béla nu era Orădean. S-a născut în Localitatea Lelei, actualmente Jud. Satu Mare, sub numele original de Kohn Béla, într-o familie de evrei. În al doilea rând majoritatea bolşevicilor erau evrei, şi în mai mică măsură români şi maghiari. Săi acuzi pe aceşti oameni că ar fi fost şovini mi se pare o idee tare absurdă, şi chiar tendenţioasă. O altă chestie absurdă este menţionarea prezenţei ,,albilor,, care era o organizaţie antibolşevică, care s-a format cu mult după întâmplările din martie-aprilie 1919. ,,Albii,, în cazul de faţă erau jandarmeria, elevii şcolii de ofiţeri şi câţiva localnici, care însă cu siguranţă nu au solicitat intrarea armatei române în Oradea, majoritatea fiind maghiari. Din contră ei erau gata de a apăra oraşul împotriva armatei române, însă conducerea oraşului în frunte cu primarul Rimler Károly, au decis predarea oraşului în vederea evitării unei asediu sângeros în care şi populaţia majoritar maghiară, nevinovată, ar fi suferit. Armata română ar fi intrat între ovaţii ? Chiar credeţi că asta era problema lor principală, după 5 ani de război, după ce majoritatea oamenilor a pierdut fie un tată, fie un soţ, fie un frate pe frontul italien, rus sau sârb. După ce majoritatea soldaţilor maghiari de pe frontul italian ( Isonzo-Doberdo ) la data de 4 noi. 1918 au ajuns prizonieri ai armatei italiene. Un oraş majoritar maghiar fără armată, fără armament, chiar credeţi că a stat pe marginea drumului să întâmpine armata română între ovaţii ? Poveşti de alintat copii proşti. Dar avem şi poze cu intrarea armatei române, ştim care-i adevărul, degeaba vă chinuiţi ! Un alt aspect este acela, că de ce trebuia ca armata română în frunte cu Traian Moşoiu să preieie conducerea oraşului, când oraşul a avut o conducere aleasă democratic, şi care nu era bolşevică ? Din contră. Şi dacă au preluat conducerea în locul aleşilor, asta nu cumva se numeşte ocupaţie ? Nu de alta, dar mereu aud că Oradea a fost eliberată. Orădenii această ,,eliberare,, cu siguranţă nu şi-au dorit !
h_iaca, cam ai dreptate. trebuie sa atrag atentia autorului articolului la fel asupra faptului ca liderul miscarii bolsevice nu era oradea . a publicat doar la oradea si pentru articolele sale a si fost bagat la puscarie. asa ca oradea nu a fost pe vremea aia bolsevica. asta una. a doua, ar trebuie sa citesti un pic pe internet din surse independente, englezesti, americani sau cum vrei, ce a facut glorioasa armata romana acolo, cum a facut praf poate cea mai mare fabrica de utilaj greu din europa Ganz si alte fabrici care atunci erau de renume mondial, cum s-a jefuit.asa cum ma enerveaza intolerantza ungurilor de la puterea din budapesta fatza de evrei si tzigani, asa ma eneveaza si intolerantza romanilor fatza de ceea ce inseamna sa fii ungur sau de alta etnie in romania. si inca ceva. in toata presupusa intolerantza a ungurilor, cei mari mari arhitecti si comercianti ai oradiei au fost evrei. lor le poti multiumi in special ca traiesti intr-un oras frumos.
Catre h_laca,
Sunt foarte interesata de sursa dvs in care mentionati pe Kun Béla (Kohn Béla) din Satu Mare pentru a reconstrui fapte si a da pace familiei evreiesti care-si cauta si inca-si plange mortii.
Va multumesc cu nespusa stima.
Israela