Oraşul se discută: dezbaterea pe tema reabilitării Pieţei Unirii

In lipsa unei dezbateri publice organizate de municipalitate, un număr destul de important de orădeni s-au adunat vineri după-masa la Moszkva Cafe pentru a discuta pe marginea proiectelor propuse pentru reabilitarea Pieţei Unirii din Oradea. Întâlnirea a venit după reacţiile din ce în ce mai vehemente ale opiniei publice legate de modificarea pe ultima 100 de metri a proiectului acceptat iniţial şi înlocuirea sa, fără consultare, cu o soluţie arhitecturală de prost gust. O ultimă „şedinţă” ţinută cu uşile închise a fost a fost prezidată autoritar de viceprimarul Mălan care a refuzat să pună pe ordinea de zi şi prezentarea proiectului arhitecţilor clujeni contactaţi de edili pentru „reproiectarea” proiectului agreat iniţial de primarie.

Dezbaterea a început cu prezentarea momentelor cheie în elaborarea proiectului de reabilitare a pieţei. Proiectele propuse primăriei începând cu anul 2010 au fost prezentate chiar de autori, arhitecţii Ane-Marie Szabo, Emodi Tamas şi Silviu Aldea de la firma clujeană Atelier Mass. Au existat intervenţii din partea arhitecţilor Arnold Macalik (coordonator al reabilitării clădirii Vulturul Negru, contactat de către Primărie), Valentin Zisu şi a lui Dan Clinci, autorul unui excurs despre spaţiul public urban şi despre concursul în arhitectură. Participanţii au putut asista la o prezentare despre ce înseamnă „piaţa publică”, funcţiile ei şi felul în care aceasta deserveşte cetăţenii. Aceasta în ideea că orice proiect de amenajare al pieţei trebuie pornească de la răspunsul la întrebările:” A cui va fi piaţa şi ce se va face acolo, cum va fi ea folosită?” A fost prezentat şi un istoric amenajărilor acesteia şi s-a încercat definirea identităţii pieţei. Proiectul lui Horea Gavriş, îmbrăţişat mai nou de viceprimarul Malan şi trecut prin consiliul local fără o consultare publică nu a fost prezentat de arhitect, aşteptat până în ultimul moment la dezbatere, ci de criticul de artă Ramona Novicov, unul dintre moderatorii întâlnirii, care şi-a asumat sarcina oarecum „ingrată” de a prezenta „ plusurile noului proiect”.

 Istoricul proiectării

 Începând cu anul 2010 au fost mai multe variante de proiecte de reabilitare şi un mini-concurs de idei destinat exclusiv arhitecţilor orădeni, competiţie în care s-au înscris 8 echipe. Varianta pentru care s-a optat în final a fost proiectul arhitectului orădean Emodi Tamas. Proiectul acestuia este cel care a circulat in presa orădeană a anului 2012, el fiind supus dezbaterilor publice de mai multe ori. La finele anului 2012 proiectul este aprobat de municipalitate care însă, la începutul anului viitor va solicita firmei clujene Atelier Mass „reproiectarea” în vederea animării proiectului lui Tamas Emodi, una dintre criticile care îi erau aduse fiind „anemia”, şi culorile neutre cenuşii ale pavajelor. Firma clujeană începe să lucreze la o nouă propunere, iar pe parcursul primelor luni ale anului 2013 au loc mai multe întâniri cu reprezentanţii municipalităţii pentru discutarea acestora. În aprilie 2013, municipalitatea decide să renunţe la serviciile firmei clujene fără a da prea multe justificări. La finele lui iunie 2013 administraţia oraşului anuntă public că un alt proiect, care doar „revizuia” pe cel acceptat iniţial, a fost atribuit fără concurs arhitectului Horea Gavriş. „Revizuire” a fost termenul folosit de administraţie. În fapt, nu au fost aduse modificări ci pur şi simplu s-a schimbat proiectul.

Totuşi, municipalitatea decide să nu dezbată public noul proiect pentru ca 1) acesta a fost deja dezbătut de mai multe ori şi obeliscul e doar „o revizuire” 2) timpul este limitat- termenul de depunere a cererii de finanţare expiră săptămâna viitoare, orice întârziere ducând la „pierderea finanţării”.

Reacţii la noul proiect.

După specialişti, a venit rândul publicului să îşi spună părerea. Reprezentanţii asociaţiilor ecologiste şi-au exprimat punctul de vedere legat de păstrarea spaţiului verde în oricare variantă de proiect şi au atras atenţia că în varianta pentru care s-a optat acum, speciile de arbori propuse nu vor rezista la condiţiile de climă şi vor presupune costuri mari de întreţinere. Participanţii la dezbatere şi-au exprimat revolta faţa de lipsa de transparenţă a municipalitatii în luarea de decizii care afectează viaţa comunităţii. Practic, s-a cerut dezbaterea publică a proiectului nou şi organizarea unui concurs aşa cum este firesc pentru un lucrare de o asemenea anvergură. Proiectul arhitectului Horea Gavris a fost catalogat ca „neprofesionist”, „kitsch” , lipsit de viziune şi inestetic, impus cu forţa în ciuda lipsurilor sale, „ un pumn in gura” cetăţenilor.

Din public au venit şi întrebări care reflectă un soi de „îndoială” specifică orădeanului: ”Care este şansa reală de oprire a acestui nou proiect?”, „Se mai poate face ceva? Dacă da, ce anume?”.

Prezenţa destul de numeroasă la dezbatere ar putea arăta că se mai poate face ceva chiar dacă proiectul va fi depus foarte curând şi că nimic nu este de neoprit, atunci când se face împotriva unui curent de opinie tot mai consistent. Până la urmă, întrebările care reprezintă mizele unei atitudini civice sunt două:

1) cum va arăta piaţa centrală a oraşului, loc care aparţine locuitorilor acestui oraş

2) cum se iau deciziile care privesc comunitatea

Cine anume  ia aceste decizii? Le iau specialiştii, le ia Primăria, le iau cetăţenii?

Municipalitatea şi-a argumentat poziţia deşi a omis să explice de ce adoptarea noului proiect s-a realizat atât de târziu şi pe ce criterii a fost ales arhitectul Horea Gavriş. Specialiştii şi-au expus punctul de vedere. Mingea e în terenul dumneavoastră.

PS. Până acum, peste 1000 de persoane au semnat o petiţie online prin care îşi exprimă dezacordul faţă de reabilitarea Pieţei Unirii printr-un proiect atribuit prin încredinţare directă şi asumat de municipalitate fără dezbatere publică. Petiţia poate fi găsită online aici.