“Protestatară dezorientată, caut mulţime.”

Nu o sa vă vină să credeţi dar e 15.30 şi azi am fost deja la trei mitinguri.

Primul, oarecum l-am ratat. Mitingul a început, aşa cum era anunţat pe facebook la ora 14 în faţa Primăriei şi s-a consumat până la 14.10. Din câte am putut afla de la „martorii oculari” mitingul a avut doi participanţi care au protestat împotriva preşedintelui Băsescu şi ne-au îndemnat să fim români. În timpul mitingului, să tot fi fost 14.07, o dubă de jandarmi a trecut prin faţa Primăriei dar nu s-a oprit. Eu am ajuns la 14.15 şi am fost oarecum surprinsă să văd că „nu e nimeni”.

Noroc că am zăbovit pentru că, nu peste mult timp (vedeti ce repede se derulează evenimentele în astfel de situaţii) au apărut protestatarii celui de-al doilea miting, programat să înceapă tot la ora 14 dar şi reprezentanţii presei. Cam 10 protestatari (băieţii de la Asociaţia „Noii golani”, copii faini şi idealişti şi încă vreo doi inşi, unul asumându-şi rolul de lider) şi cam tot ataţia ziarişti. Un steag al României şi o foaie A4 cu înscrisul protestului „Pentru dreptate şi onoare nu trebuie aprobare”. Fără „ciocniri violente” între jandarmi şi mulţimea manifestantă.
„Pentru ce protestataţi?”, a întrebat presa.
„Pentru SMURD”. „ Impotriva lui Băsescu”. Pentru că „Pentru dreptate şi onoare nu trebuie aprobare”. S-a scandat „Romania, stat poliţienesc”. S-a mai spus şi ceva de genul „ Ne adezionăm celorlalţi care au ieşit în stradă din alte oraşe”. Păcat că nu au insistat pe idee, poate mă coptau. Cel mai mult mi-a plăcut o doamnă foarte îngrijită la vârsta pensionării, venită cu un megafon ascuns într-o plasa roz. Venise pregătită. L-a scos pentru o clipă şi apoi la vârât repede înapoi. Nu-şi găsise o cauză. Mi-a fost usor jena de ea, ca si cum ar fi fost păcălită, să vină ea de acasă cu megafonul pentru nimic….

La cel de-al treilea miting (auzisem că o să înceapă unul şi pe la ora 15) protestatarii se schimbaseră. O parte din băieţi plecaseră, rămăsese liderul cu dreptatea şi onoarea şi încă câteva persoane. Plecase şi doamna cu megafon. Discursul se schimbase pentru că acum toată lumea vorbea despre mitingul de mâine. Aflam deci că luni,16 ianuarie, de la ora 18, în faţa statuii Mihai Viteazul va avea loc adevăratul protest. Că azi doar „ne-am încălzit” (nu ştiu, mie mi-a fost foarte frig).

Spun astfel de mitinguri ceva despre orădeni? Înseamnă ca ei sunt laşi, nonimplicaţi, pasivi? Că nu au conştiinţă civică? Că „dacă nu vin atunci Oradea e moartă”, aşa cum scriu îndemnurile de pe facebook? Poate că orădeanul de rând e ca şi doamna cu megafon, ar striga, dar nu ştie exact pentru ce. Poate că nu contează pentru ce strigi. Poate doar trebuie să fii acolo. Este posibil ca mişcările de stradă din Bucureşti şi celelalte oraşe ale tării să fie un fel de începuturi ale unui lucru firav căruia îi putem spune societate civilă şi a cărei apariţie (cu toate că e poticnită şi parazitată de oportunismul partidelor politice) ar trebui să ne bucure. Poate e nevoie de câteva mitinguri ratate.