Retrospectiva anului 2011

Cum a fost anul 2011 pentru Oradea?

Patru sunt tendinţele care ar putea defini Oradea anului 2011.

Din punct de vedere financiar, anul 2011 le-a adus locuitorilor judeţului Bihor cele mai mici salarii. O analiza făcută de Comisia Naţională de Prognoză plasează judeţul Bihor pe unul dintre ultimele locuri în ceea ce priveşte câştigurile salariale medii nete lunare în 2010 si 2011. În anul 2011 valoarea acestuia ajungea la 1.078 de lei.  Asta cu toate ca Emil Boc (februarie 2011) propovaduia: „partea cea mai grea a crizei economice a trecut o dată cu anul 2010. Este timpul ca în 2011 să culegem beneficiile acestor măsuri pe care toți românii le-au suportat.”, nu a fost să fie aşa.

Tot legat de bani, anul 2011 se remarcă printr-un efort susţinut de accesare a fondurilor europene de către instituţiile oficiale ale oraşului. O parte din aceste fonduri au fost utilizate pentru reabilitarea infrastructurii edilitare, asfaltarea de străzi, amenajarea de drumuri, parcul industrial. S-au construit două poduri. S-a terminat amenajarea Teatrului de vară din Cetatea Oradea, s-a finalizat Muzeul pâinii şi a continuat procesul de restaurare al cetăţii. Renovarea clădirii Teatrului de Stat a fost finalizată. Turnul Primăriei Oradea a intrat în circuitul turistic. Primăria Oradea s-a îmbogăţit cu o piramidă. În contrast cu aceste realizări edilitare nu putem să nu remarcăm faptul că în ceea ce priveşte conservarea şi valorificarea patrimoniului, Oradea a stat cam prost. Astfel s-au făcut zob: clădirea manejului de lângă biblioteca judeţeană (aici link ), toate clădirile care au aparţinut armatei de pe malul drept al Peţei (vezi articol), Moara Emilia,  pasarelei de la gară  i s-a pus gând rău.  Centrul istoric arată o faţă tot mai ponosită. Cu toate acestea în noiembrie 2011 Oradea devine cel mai tânăr membru in reţeua oraşelor Art Nouveau.

Incertitudinea a planat tot anul asupra instituţiilor de cultură orădene. 2011 a început cu scandalul reorganizării Teatrului de Stat, reflectat la acel moment ca o “segregare etnică” a instituţiei. La sfârşitul lunii ianuarie orădenii ţineau priveghi în faţa teatrului pentru a protesta împotriva separării. Reorganizarea nu a fost lipsită de implicarea politicului (puteti citi mai multe aici). Avem acum Teatrul Regina Maria, Teatrul de Stat Maghiar, nu mai avem Teatrul Arcadia. Actorii au continuat să joace Teatru, indiferent de cum s-a numit el. În aceasta toamnă, Oradea a fost gazda Festivalului National de Teatru Scurt.
O altă instituţie culturală cu situaţie neclară a fost Muzeul Ţării Crişurilor. Construcţia noului sediu al muzeului a fost sistată din cauza neînţelegerilor dintre Consiliul Judeţean şi contractorul lucrării. Episcopia romano-catolică a condiţionat găzduirea instituţiei în Palatul Baroc de creşterea chiriei şi a scos de pe clădire denumirea muzeu (puteti vedea fotografiile aici ). Deocamdată Muzeul Ţării Crişurilor rămâne în Palatul Baroc. Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu şi-a schimbat de două ori conducerea în 2011.

Un alt trend al anului 2011 a fost monopolul de decizie pe care Primăria Oradea a încercat şi reuşit, de multe ori, să şi-l impună în luarea unor hotărâri care privesc comunitatea. S-a instituit un monopolul CET-ului ca furnizor de căldură pentru populaţia oraşului (vezi si aici ). Au fost luate decizii privind inventarea de taxe, crearea de parcări. În aceeaşi linie se înscrie atitudinea faţă de animalele de companie (vezi aici), concesionarea parcurilor din Oradea, ora de închidere a teraselor din centru oraşului. În noiembrie aleşii locali au trecut peste decizia juriului în ceea ce priveşte rezultatele concursului pentru statuia Reginei Maria hotarând în favoarea proiectului aflat pe locul II în concurs.

Altfel, am făcut ca de obicei.  Să vedem cum va fi 2012. Puneţi-vă o dorinţa şi pentru oraşul Oradea, în noaptea dintre ani.