Revista Familia

Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la înființarea revistei ”Familia” la Pesta. Într-o adresă trimisă Prefecturii poliției din Pesta la 5 aprilie 1865, Iosif Vulcan solicita autorizația de editare a unei reviste cu numele Familia, al cărei program era de a răspândi cultura și cunoștințele de interes general (în limba română). În perioada 2/14 mai apare numărul de probă al revistei Familia. Primul număr al revistei apare la 5/17 iunie 1865 și reproduce integral conținutul numărului de probă. Începând din 9 mai 1880 și până în anul 1906 ”Familia” va apărea la Oradea devenind o revistă națională citită în toate teritoriile locuite de români. Contribuțiile la revistă reflectă și ele întregul areal românesc.

Prin Iosif Vulcan, revista se făcea ecoul încercărilor literare ale românilor din Bihor. Redactorul Familiei a făcut parte din “Societatea de leptură” înființată la Oradea în 1852. Contribuțiile literare publicate almanahurile asociației, “Versuinţii români”, “Diorile Bihorului”, “Muguri” sau “Fenice” criticate de Titu Maiorescu au fost, totuși importante pentru cultura românească din ”părțile ungurene”. Acest activism cultural a existat și în Transilvania în perioada constituțională a Monarhiei, când românii au fost integrați în proiectele de reformă ale sistemului politic din țările Habsburgilor. În 1861 la Sibiu era întemeiată Asociaţia pentru literatura română şi cultura poporului român din Transilvania (ASTRA) al cărei scop era propagarea cunoştinţelor ştiinţifice, economice, încurajarea literaturii, a culegerilor de folclor, tipărirea de manuale şcolare sau elaborarea unei istorii a Transilvaniei. Asociația edita din fonduri proprii Enciclopedia română, coordonată de C. Diaconovici Loga. În aceste vremuri revista ”Familia” nu putea avea decât un caracter enciclopedic. Ea se intitula Foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni. Aceasta este o latură din poate fi privită revista lui Vulcan.

Probabil că în limbajul de azi revista ar putea fi catalogată ca una de popularizare a culturii, numai că pe lângă conținutul editorial cu priză la public, revista avea și colaboratori foarte importanți, unii, conscrați în domeniul lor. ”Familia” era una dintre puținele reviste din partea vestică a arealului locuit de români. Publicul trebuia astfel format și atras cu subiecte interesante. Revista poate fi înțeleasă ca parte a unui spririt de inițiativă unic, specific epocii, denumit de istorici asociaționism cultural. Lui i se datorează bazele unor instituții care trebuiau create din foarte puține tradiții, dar cu mult entuziasm.

Iosif Vulcan

     Iosif Vulcan scotea “Familia” pentru mica burghezie românească, iar “Şezătoarea”, între 1865-1882, pentru uzul ţăranilor. ”Familia” apărea o dată pe săptămână, duminica. Pentru a umple paginile revistei, Vulcan aborda o varietate de genuri: poezie, nuvele, note de călătorie, biografii, traduceri din literatura franceză, germană, maghiară sau piese de teatru. Revista avea o rubrică permanentă dedicată învăţământului, atât pentru copiii de vârstă şcolară, cât şi pentru adolescenţi şi adulţi sau pentru fete şi femei. Va publica articole despre metoda predării, pedagogie, va populariza ştiinţele nou apărute, traducerile, în domenii precum ştiinţele naturale, matematică, istorie, arheologie, igienă, iar studiul istoriei și folclorului trebuia să încurajeze apariția unei literaturi naționale.

Rubricile ”Portete şi ilustraţiuni” ori ”Biografii” aveau rolul unor editoriale din zilele noastre, iar actualitatea era reprezentată de secțiunea “Viaţă socială” cu “articoli” şi “corespundinţe”, sau “Reuniuni şi societăţi de cultură”. Pretextele prezentării unor personalităţi erau aniversările, apariţia unor lucrări, uneori chiar comemorările. “Bardul din Mirceşti”, poetul Vasile Alecsandri avea un portret și o scurtă biografie încă din anul apariţiei revistei. Colaborarea propriu zisă cu acesta va începe în 1873, iar cu ocazia premierii de la Montpelier, “Familia” va publica “Cântecul gintei latine” considerat atunci: “Privighetoarea din lunca Mirceştilor, poetul naţiunii române, devenit poetul latinităţii”. La moartea acestuia, la fel ca în cazul lui Mihai Eminescu, revista îi va dedica un număr special.

Pentru captarea publicului exista și o rubrică despre diverse denumită “Felurimi”. La acestea se vor adăuga în fiecare număr, cugetări, glume, noutăţi literare, presărate cu ilustraţii foarte variate precum aspecte din diverse oraşe, figuri de personalităţi etc.

În a doua parte a revistei apăreau, probabil, cele mai citite rubrici din întreaga revistă, iar pentru istoric o sursă de informaţii pentru mentalitățile epocii: “Salon”, “Conversare cu cititoarele”, “Literatură şi artă”, “Teatru şi muzică”, “Descoperiri şi invenţii”, “Noutăţi literare”, “Oglinda lumii”, “Felurite”, “Din străinătate”, “Noutăţi economice”, “Medicina populară” etc. Urmau titlurile umoristice “Bomboane”, “Pancove de carnaval”, “Glume şi nu pre”, “Umor şi satiră”, “Cioroboru”, “Solzi de peşte”, “Frunze risipite” etc.

Notorietatea revistei se datorează sprijinului pe care Iosif Vulcan l-a acordat tinerilor intelectuali români precum Eminescu, Coşbuc, Slavici sau Isac a căror debuturi şi scrieri de tinereţe le-a găzduit. “Recunosc – preciza Iosif Vulcan în ultimul număr al Familiei – că revista acesta pornită atunci când nu prea erau scriitori şi era singura făclie literară romană în Ungaria, de multe ori s-a prezentat cu lucrări ale începătorilor, dar am şi bucuria că unii din aceştia au devenit căpeteniile literaturii noastre” (Familia, 1906, nr. 41, p. 490). Lista colaboratorilor revistei este prea lungă pentru a fi măcar spicuită, dar nu pare să fi existat vreo presonalitate a epocii din orice domeniu care să nu fi fost prezentă în paginile revistei.

Un fapt rar între revistele românești ale epocii a fost longevitatea primei serii a revistei datorată lui Iosif Vulcan. Numărul aniversar apărut cu prilejul jubileului de 40 de ani, abundă în mesaje de felicitare. La serbările jubiliare au venit 45 de delegați din toate provinciile şi de la toate grupurile de români aflate la studiu din străinătate, de la diverse societăţi şi asociaţii. De la Paris George Enescu a trimis un imn închinat lui Vulcan.

A. Popovici. Revista “Familia” schiţă monografică, în Centenar “Familia” 1865-1965, Oradea, 1965, p. 53-70.