Sciți și traci. Descoperiri scitice la Oradea și împrejurimi.

În zona de câmpie de la vest şi sud-vest de Oradea au apărut mai multe descoperiri aparținând unor grupuri de sciți, un popor cu stilul de viață pastoral de origine iraniană. Puține sunt așezările cunoscute, dar nu pentru că nu au existat ci pentru că nu au fost încă cercetate. Cele mai multe descoperiri provin din morminte. La Artand a fost identificată o necropolă princiară, de la Salonta provine o aplică de tolbă (vezi foto). Recent, un mormânt de inhumaţie în poziţie chircită a fost descoperit la Sântion. Descoperirile scitice au fost datate începând cu trecerea dintre secolul al VI-lea a. Chr. şi secolul al V-lea a. Chr. şi până pe la jumătatea secolului al IV-lea a. Chr.

Mormintele de inhumaţie sunt specifice unui grup scitic din zona dintre Crişuri şi Mureş, aparținând culturii Szentes –Vekerzug. Ritul inhumaţiei în poziţie chircită surprins la Sântion amintește de orizontul numit prescitic din zona câmpiei ungare care începe să se manifeste în acest areal începând cu secolul VIII a. Chr. El este atribuit unei populaţii venite din nordul Mării Negre.   

De la sfârșitul secolului al VI-lea până la jumătatea secolului al IV-lea a. Chr.  peste populația locală tracică s-au suprapus grupuri de populație scitică venite din nordul Mării Negre cu tradiții și inventar specific. Astfel, în cadrul culturii Szentes –Vekerzug din pot fi distinse mai multe grupuri cu obiceiuri funerare diferite. În zonele de câmpie sunt frecvente mormintele de inhumație, atribuibile sciților sigini, iar în zonele periferice cele de incinerație specifice populației locale. Pe teritoriul României a fost chiar separat un astfel de grup denumit Sanislău – Nir, după o necropolă descoperită localitatea Sanislau din județul Satu Mare.

Pe teritoriul oraşului Oradea şi împrejurimi există descoperiri care sunt însă mai apropiate grupului atribuit populației locale tracice. Este cazul celor câteva morminte de la Oradea – Salca descoperite în zona pepinierei de arbuşti a oraşului și de două vase descoperite la Livada de Bihor dintre care unul lucrat la roată şi altul cu mâna.

La Biharea au fost identificate două locuinţe adâncite pe locul unde în evul mediu a fost ridicată cetatea de pământ. Alte descoperiri au apărut la punctul „Insulă”. Alături de vasele mari cu pereţii drepţi sau arcuiţi existau cele bitronconice lucrate din pastă fină şi ornamentate cu butoni, străchini, oale cu decor plastic, împreună cu ceşti cu toarte supraînălţate şi ceramică cenuşie lucrată la roată. În această perioadă apare pentru prima dată ceramica lucrată la roată produsă în acest areal. Originea acestui nou meșteșug este greu de surprins. Unii au presupus că a fost adus de sciți din nordul Mării Negre.

Din datele disponibile până acum, arealul oraşului Oradea, pare a constitui la sfâșitul primei epoci a fierului, în Hallstattul târziu o zonă de contact între orizontul reprezentat de ritul inhumaţiei, grupul scitic dintre Mureş şi Crişuri şi grupul tracic al cărui caracteristică este utilizarea cu preponderenţă a incineraţiei.

Unii autori au a încercat sa combine descoperirile arheologice cu izvoarele scrise identificând purtătorii unui grup pătruns peste Carpați din zonele de silvo-stepa din dreapta Niprului în Câmpia Tisei cu siginii amintiți de Herodot (Istorii V,9). Referindu-se la aceștia părintele istoriei îi descrie astfel: … Eu am izbutit să aflu ştiri numai despre locuitorii de pe malul celălalt [stâng] al Dunării, numiţi sigini, care poartă haine medice. Caii lor au coamă pe tot trupul, părul fiind de cinci degete lungime; sunt mici de statură, cu nările largi şi nu sunt în stare să poarte un om în spinare; în schimb, înhămaţi la căruţe, sunt foarte iuţi; de aceea, cei din partea locului umblă în căruţe. Hotarele lor se întind până în apropierea venetilor de la Adriatică. Ei susţin că sunt colonişti de-ai mezilor (populație iraniană). Cum au fost aceştia colonizaţi de mezi, nu pot să-mi dau seama, dar, în scurgerea nesfârşită a vremii, orice s-ar putea întâmpla. (traducerea Adelinei Piatkowski). Cu acest nume sunt amintite populații și în alte izvoare ale antichității însă localizate în alte părți. Arheologic acest grup scitic se deosebește de agatârși și ei sciți, identificați arheologic în Transilvania intracarpatică și despre care Herodot ne informează că locuiau lângă râul Maris.