Târgul meşterilor populari: artizanat sau meşteşuguri tradiţionale ?

Oradea nu a dus niciodată lipsă de târguri vestite în multe părţi ale lumii. Cronicarul turc Evlia Celebi amintea, în afara târgului săptămânal, un târg anual care se ţinea în Piaţa de lângă cetate timp de 20 de zile:„ la începutul anului, cu patruzeci de zile mai înainte de sărbătoarea de ouă roşii a ghiaurilor, se face un bazar anual„pe care negustorii şi meşteşugarii levantini nu îl ocoleau. Ba, dimpotrivă aici soseau „sute de mii de oamenidin India, din Yemen, din Arabia şi din Persia”. Furnicarul de oameni punea în mişcare reţeaua de caravanseraiuri şi hanuri din această regiune de la marginea nord-vestică a imperiului osman pentru că odată atinsă destinaţia „această câmpie a Oradiei se umple de caruţe”.

Târgul meşterilor populari este, evident, un eveniment cu motivaţie culturală, aceea de păstrare a tradiţiilor populare, parte a unui interes muzeografic implicând studiul etnografic. Meşteşugurile populare erau activităţi ţărăneşti complemetare prin care se obţineau produse pentru gospodărie, îmbrăcăminte sau unelte sau bunuri destinate vânzării pentru completarea veniturilor.

O sursă din perioada interbelică sesiza ca vie diversificarea zonelor pe tipuri de meşteşuguri. „La Nimăieşti, lângă Beiuş, bărbaţii sunt aproape toţi meşteri de case din lemn. Sunt, fireşte, şi în alte sate. Remarcabil este însă faptul că meşteşugul sătenilor diferă nu numai după regiuni ci, uneori, chiar după sate ; mai ales în ţinutul Vaşcău – Beiuş. Astfel în Broaşte, în Roşia, Sârbeşti, se fac sumane în « ştează », sau piuă ; în Cresuia, scări ; în Criştior, în Leheceni, în Selişte de Vaşcău ş.a., oale smălţuite şi nesmălţuite, apoi cănţi sau cane, oluri, ulcioare etc. ; deasemenea şi în Vadul Crişului Repede, numit astăzi Carol II, în Cusuiuş, spete, în Delani, blăni şi « bituşe » sau cojocele ; în Feneriş, roate ; în Gurani « brădii » sau baniţe, oboroace ; în Sâmbăta care, roate, furci, războaie ; în Tărcăiţa pietre de moară, cruci, râşniţe ; în Verzarii de Jos unelte de fier “.(http://romaniainterbelica.memoria.ro/index.html)

Între civilizaţia tradiţională ţărănească şi lumea satului de azi legătura pare a fi pământul moştenit. Bucata de pământ nu mai asigură demult veniturile familiei. Din acest motiv ne putem întreba asemeni multor etnografi dacă mai există ţărani în România. Dacă nu mai există ţărani, există tradiţii populare sau numai artizanat ? Ambele răspunsuri par corecte. Da, există tradiţii populare pentru meşteşugurile expuse şi la târgul orădean pentru că ele sunt păstrate prin filieră biologică ca moştenire culturală. Acestea nu mai au rosturile utilitare de odinioară ci de produse de artizanat, eventual de auxiliare în manieră „vintage” a unor reţete culinare, băuturi şi în rare cazuri ca unelte. Majoritatea acesoriilor vestimentare nu vor fi purtate la costume populare ci ca şi accesorii distincte „soft” la costumaţia modernă.

Aceasta fiind realitatea, singura modalitate de a conserva ce a mai rămas din tradiţia populară este achiziţionarea câte unui obiect pentru ca meşterii ce le produc să mai fie motivaţi a le transmite mai departe.

Ceramica de Horezu este ornamentată geometric cu motive între care se disting liniile în val, meandrele sau spiralele, semicercurile şi motivele animaliere. Cocoşul de Horezu, cum ar putea fi numită pasărea cu ochiul mare, creasta împrestriţată coada cu perle şi picioarele chircite este “blazonul” blidelor vrâncene. Festivalul de la Horezu, care se ţine la sfârşitul lunii mai este una din atracţiile turistice ale judeţului Vâlcea.

Ceramica smălţuită de la Obârşia, jud. Hunedoara. Caracteristică este culoarea maronie a smalţului şi decorul în registre de linii în val.

Oală de sarmale-Obârşia

Ulcioare Obârşia

Ceramica de Baia Mare

Meşterul băimărean Cornel Sitar a fost rugat să reînvie meşteşugul ceramicii transilvănene săseşti cunoscută sub numele de ceramica de Saschiz. Olarul a acceptat provocarea şi rezultatul a fost ceramica cu smalţ albastru cobalt pe care meşterul o produce şi acum. În clipul alăturat se poate viziona o demonstraţie de olărit susţinută de dl. Cornel Sitar la Oxford.

Ceramica de Vadu Crişului se distinge pasta caolinică care produce culoarea deschisă(crem-alb) pictată cu motive negre. A doua categorie produsă este ceramica cu smalţuri de diferite culori.