Turnul Babel – Tema Festivalului de Filme de Animatie Metrion (MAFF 2010)

Grupul Metrion (cinema Libertatea) anunta organizarea unui concurs de afise si un concurs de animatie cu tema Turnul Babel. Concursul face parte din cadrul Festivalului de Filme de Animatie Metrion (MAFF 2010).

Concursul are premii, 1.500 lei pentru afise si 3.000 lei pentru filmul de animatie. Mai multe despre regulament si inscriere vedeti pe metriongroup.ro.

Mai jos, aveti povestea care sta la baza ideeii festivalului, si deci si a afiselor sau filmelor care intra in concurs. Cititi-o, te pune pe ganduri.

Demeter Szilárd – Turnul Babel

La început Turnul Babel a fost zidit din oameni. În fundaıie au ajuns tot felul de popoare străvechi, egipteni – care aveau o experientă destulde bogată din cauza piramidelor -, evrei cu perciuni, greci în tunică, romani cu fuste scurte, iarfenicienii au inventariat pe furis gloata, căci scrisul rămâne, nu-i asa?

Înscrisul ne-a rămas, iar mai târziu tocmai din asta s-a născut o tevatură, căci numelecrainicului nu este citit niciodată, si din această cauză nici până astăzi nu stim de fapt cine a cititde-a lungul timpului. Cine a zis “să sărim”, cine a tras cu ochiul, cine si-a făcut de mântuială treaba, cine si-a făcut treaba cu constiinciozitate etc. Iată de ce povestea construirii Turnului Babel este ca un disc de bachelită zgâriat de-a curmezisul si peste care adesea acul sare.

Ce-i sigur este că în rândurile de jos au ajuns crestini, si tot asa se pare că tocmai din această cauză n-au modificat planurile si nu s-a construit domul din Babel, căci unii deja ciopliseră vărsătorii, chiar înainte să ajungă la acoperis. Si dacă tot i-au cioplit, deja la juma’ de drum auînceput să monteze statuetele înfătisând monstrii, un monstru aici, altul acolo… Închipuiti-vă ce gândea cel care de jos nu vedea din constructie decât vărsătorii aplecati amenintători, astfel audevenit cu totii vânători de vampiri. Dar continuau să zidească din oameni Turnul Babel căci proiectul era finantat de Uniunea Atoatălumea, conglomeratul continându-se pe sine însusi.

Cu creioanele în mână intendentii Uniunii Atoatălumea însemnau rândurile, socotelile, cereau adaosuri, elaborau directive, înlocuind divina matematică cu birocratie si literatură. Iar din asta a iesit o frumusete de caraghioslâc. Oamenii înghesuiti unul în altul aveau răgaz pentru secretul contabilitătii creatoare, au versificat munca iar împreună au torsionat limba. Mai târziu întregi popoare, natiuni au dispărut din ziduri căci au înteles că dacă îsi lasă limbile în locul lor asta este aproape ca si cum ele ar fi acolo. Atunci Bunul Dumnezeu a grăit prin limbi, căci ce putea face, nu avea cu cine să grăiască omeneste.

O vreme limbile s-au tinut tare, că ele erau tot poporul, natiunea; în timp ce popoarele, natiunile erau în pauza mare la umbra Turnului Babel, îsi scărpinau burdihanele, si le plăcea cumera. Limbile tot asteptau, numa’ ce se vor întoarce popoarele, natiunile, odată si odată se va termina pauza mare, dar popoarele, natiunile nu erau nebune ca în locul chiulului să se zidească pe ele însele. Nicidecum! Doar nu cumva tocmai din cauza Uniunii Atoatălumea se vor dezbina! Oricum, ce tâmpenie conglomeratul ăsta, care se contine pe sine însusi! De altfel dacă popoarele, natiunile au timp să cugete, asta duce întotdeauna la necazuri. Asta s-a si întâmplat: limbile fortoase lăsate în locul popoarelor, natiunilor curând le-a picat fisa că popoarele, natiunile lenevesc, îsi scarpină burdihanele, si se gândesc “ce tâmpenie conglomeratul ăsta, care se contine pe sine însusi”, iar limbile lăsate în locul popoarelor, natiunilor au răbufnit în pocite înjurături.

Asta deja l-a nemultumit chiar si pe Bunul Dumnezeu. În loc de osanale, înjurături? Si ce va mai urma? A alungat întreaga gloată, lui să nu-i mai înjure niciodată! Atunci popoarele, natiunile s-au înlocuit pe ele însele cu socotelile, adăugirile cerute prin intermediul intendentilor Uniunii Atoatălumea, au lipit între ei peretii de hârtie cu directive. Asa a fost clădit Turnul Babel din hârtie, si puteti observa că la apusul soarelui arată de parcă ar arde cu totul. Asta admiră astăzi popoarele, natiunile. O priveliste frumoasă de altfel.