Lucrările de artă contemporană aparţinând galeriei MODEM din Debrecen vor fi expuse mâine la Oradea.
Vernisajul expoziţiei “Spaţii comune” va avea loc joi, 7 aprilie, ora 16, la Muzeul Ţării Crişurilor, evenimentul fiind prezentat de Gulyás Gábor şi Kukla Krisztian din Ungaria.
Lucrările expuse se leagă de tematica spaţiului şi locului – sub aspectul schimbărilor şi transformărilor permanente. Situaţia celor două oraşe implicate, Debrecen şi Oradea, s-a schimbat foarte mult în ultimele decenii, însă – aşa cum reflecţiile artistice asupra temei ne arată foarte bine – cele două culturi contemporane diferite, clădite pe tradiţii comune, au spaţii comune emoţionante până în zilele noastre.
Prin lucrările expuse, ni se înfăţişează multe spaţii. Spaţii simbolice şi spaţii tradiţionale, în care sunt găzduite diverse concepţii artistice – la Oradea şi la Debrecen.
Prima parte a expoziţiei propune începerea unui dialog cu spaţiul, în sensul cel mai concret, luând în ordine criteriile/aspectele specifice ale raportării artistice la lumea înconjurătoare, la mediul ambiant.
Dintre acestea fac parte abstracţia (Hegedűs Éva), reinterpretarea intenţionată (Vincze Ottó), întrebarea naivă (Szabics Ágnes), încercarea neîntreruptă de iniţiere a unei relaţii (Andrew Young) precum şi dorinţa contopirii diferitelor spaţii (Tamási Claudia).
Mica încăpere cu proiecţii video plasată în centrul spaţiului expoziţional este însăşi un experiment de creare de spaţiu: proiectul artiştilor Pawel Mendrek şi Ewa Zasada este acela de invocare al geniului locului, constituit din momente mărunte, în acelaşi moment însă, şi crearea unui sentiment de nesiguranţă utilizând iconografia romanului clasic al lui Stanisław Lem , Solaris.
În cea de-a doua parte a expoziţiei, principiul călăuzitor este spaţiul privatizat, tema locului personalizat. Aceasta poate fi prezentă sub aspectul perspectivei comunitare (Süli-Zakar Szabolcs), împletirea dintre trecut şi prezent (Dóró Sándor) şi prin prisma stărilor de spirit emoţionale (Ludman Éva) deoportivă.
În cea de a treia parte a expoziţiei facem cunoştinţă cu aspectele inexplorabile, uneori înfricoşătoare, alteori captivante ale spaţiului de viaţă. Experienţa contingenţei şi efemerităţii umane (Csurka Eszter), spaţiu al unor conflicte inevitabile (Dariusz Fodczuk), stereotipii legate de existenţă în mediul rural (Bukta Imre), oroarea metafizică a expulzării existenţiale în lumea aceasta (Lovas Ilona, Szépfalvi Ágnes), sistemul de analogii jenante dintre om şi animal, moştenirea ameninţătoare a culturii consumatoriste (Gyenis Tibor), toate acestea tematizează relaţia paradoxală a omului cu mediul său de viaţă.
Experienţa fizică a locului expoziţiei, „locuirea” aproape inconştientă în acesta va îndemna nu odată vizitatorul să facă o escală (printre altele, asupra acestei teme reflectează lucrarea lui Kónya Ábel care confruntă lumea imaginară cu cea reală), alteori ne îndeamnă tocmai la înaintare, la o plimbare (de exemplu, fotografiile lui Ferenczy Zsolt, Strada soarelui care ne conferă un sentiment familiar).